Azi se împlinește fix un an de când ne-am luat bagajul în spate, am pupat în bot pisica, am încuiat apartamentul și am făcut primul pas din călătoria noastră spre necunoscut. Era o zi de marți, 13 septembrie, după orele prânzului într-o zi de toamnă cu soare blând. Ne uităm înapoi și pe jumate ne minunăm că, uite, facem asta de-un an și încă nu vrem să ne întoarcem acasă, pe jumate atât de tare ne-am obișnuit cu stilul ăsta de viață încât ni se pare că ne-am născut pe drumuri.

Am plecat de-acasă fără mari așteptări. De asta poate că nici n-am simțit prea multă frică. Ne tot zice lumea cât de curajoși am fost că am făcut pasul ăsta, dar gândind la rece, chiar nu s-a pus vreodată problema de curaj la noi. E o doză de inconștiență la mijloc, dar am plănuit totul atât de rațional și totul avea atât de mult sens încât n-am avut emoții în legătură cu plecarea.

Ok, bine, poate faptul că urma să zburăm pe deasupra Rusiei într-o zi de marți, 13, să ne fi sporit nivelul de adrenalină puțin, dar în rest am rămas extrem de calmi până în clipa în care am ajuns în Vietnam. În schimb, cât de groaznică a fost prima noastră zi aici am povestit acum un an. Dacă vreți să recitiți. Între timp s-au schimbat multe și suntem ca peștele în apă. De asta, la ceas aniversar, ne dorim cât mai mulți ani pe drum, să fim sănătoși și să devenim cele mai bune versiuni ale noastre. Voi, ceva urări? 😀

13.09.16 - Ziua Z
13.09.16 – Ziua Z – să știți că am slăbit mult de-atunci

Un articol despre un bagaj de călătorie

În afară de a ne avea unul pe celălalt, singurul lucru pe care l-am cărat de acasă a fost bagajul de cală și, mai puțin vizibil, dar mult mai greu, bagajul emoțional. Dacă ieri și alaltăieri v-am povestit pe larg despre pregătirile dinaintea călătoriei și despre importanța asigurării de călătorie, astăzi a venit vremea să vorbim despre ce-am pus în bagajul de călătorie și, poate, să vă oferim câteva sfaturi legate de treaba asta. În cazul în care vă bate vreun gând…

Am plecat la drum, ca melcii, cu două rucsacuri în care să-ncapă cât mai mult din fosta noastră casă. Cel mare de 70 de litri, cel mic, de fetițe, de numai 50 de litri. Cam cât Raluca de mare. Și le-am umplut cu atât de multe chestii inutile, încât ne-au îndoit de spate pe unde am avut să le cărăm.

Motiv pentru care în Bangkok, după ce-am văzut cum stă treaba, ne-am debarasat de vreo două sacoșe de haine. Mai lăsasem prin hosteluri câte-un tricou sau o pereche de pantaloni mai uzați, dar în Bangkok chiar am făcut curățenie. Dacă la plecare aveam în jur de 15-17 kile/bagaj, acum mai mult de 11-12 nu trecem sub nici un chip.

Câteva sfaturi mărunte

Învățămintea pe care am tras-o e că hainele nu trebuiesc cărate. Ocupă spațiu inutil, iar dacă e nevoie de ceva se poate cumpăra orice la un preț cumsecade și calitate decentă în Asia. La urma urmei, mai toate hainele pe care le cumpărăm din România sunt fabricate aici. Prin Vietnam sau împrejurimi. Acum, dacă ne trebuie o completare la garderobă, sărim în primul magazin și aia e. Ce nu mai purtăm, la gunoi. Fără remușcări. Am învățat să nu ne mai atașăm de lucruri și să le tratăm ca pe ceea ce sunt. Niște cârpe folositoare. Nu înainte totuși de a suferi după pierderea unui tricou preferat la o spălătorie dubioasă din Ha Long City.

De asta, dacă aveți haine cu valoare sentimentală, lăsați-le acasă și vă întoarceți voi la ele cândva. La fel și cu chestiile groase. Nu cărați hanorace, geci, blugi, pulovere. Nu vă trebuie.

cola si vizele
Cola și vizele

Capitolul încălțăminte necesită o atenție specială. Pe lângă o pereche indispensabilă de șlapi sau de sandale rezistente, ne-am luat și câte o pereche de papuci. Că așa le zicem la noi, în Moldova, adidașilor sau teneșilor. E crucial să fie de calitate. Noi am purtat aceeași pereche de papuci zi de zi, timp de un an, prin apă, noroi, junglă, pe munți și dealuri, prin nisip, pe asfalt, în toate condițiile, și încă arată ca noi. Ce-i drept, am investit mulți bani în ei, dar nu vă închipuiți ceva special de călătorie. O pereche de Nike și o pereche de teniși gen converse, lucrați manual de un gagiu din Italia. Îi știți din poze, sigur.

 

Overview #doardus #hagiang #microsoftlumia #picoftheday #vietnam #travel #instagood #travelphotography

A post shared by doar dus (@doardus.asia) on

Chestii inutile, dar sentimentale

La petrecerea de rămas bun, niște prieteni au făcut chetă și ne-au cumpărat ceva ce ne doream și credeam că ne va prinde super bine. Niște recipiente de apă gen cămilă, care se bagă la fundul rucsacului și poți să bei apa printr-un tub. Ziceam noi că o să mergem zile întregi pe jos, eventual prin junglă, cu rucsacurile, și-o să avem nevoie de rezerve de apă potabilă. Habar n-am la ce ne gândeam, dar de folosit nu le-am folosit niciodată. Le cărăm în continuare, goale, în memoria celor care ni le-au dăruit. Și-au mai fost și o căruță de bani.

Am luat o cutie de table. Da. În Asia. Pentru că ne place să mai dăm câte-o partidă din când în când, am zis s-o avem la noi. Ce-i drept, o folosim, dar e un chin s-o facem să încapă în bagaj, e și voluminoasă rău. Mai punem în ea electronice care au nevoie de protecție într-o carcasă solidă de lemn. Și când ajungem în vreun aeroport știe toată lumea c-au ajuns românii după zornăitul pe care-l scoatem la fiecare pas.

L-am luat și pe Cola, ursulețul de pluș primit cadou de la mama Ralucăi. De el nu ne plângem, că nu trage greu la cântar. Și pe lângă faptul că e super simpatic, mai servește și drept pernă prin avioane, autobuze sau prin vreun hostel cu perne mucegăite.

Hanoi
Hanoi

Tot la capitolul de chestii inutile se numără și pastilele de făcut apă potabilă. Din aceeași necunoaștere a realității locale, că noi credeam că Asia e toată numai o junglă lipsită de civilizație și de apă potabilă. Le-am primit cadou de la Andrei, un drag prieten, dar nu le-am folosit niciodată. Ocupă spațiu și nu vă folosesc nici vouă la nimic. Oriunde te-ai duce, pe orice drumeag, găsești un magazin cu apă rece îmbuteliată și sigilată la sticle de jumătate de litru.

Alte lucruri cărate degeaba: un display dock pentru telefon, pe care l-am folosit o singură dată (între timp am mai luat un laptop, deci a devenit 100% inutil), un parfum (100% apă de prostie pură), vreo 5 perechi de șosete în plus, o brichetă Zippo pentru care nici acum n-am cumpărat gaz, o cremă de față, un selfie stick etc. Astea sunt doar lucrurile care ne-au venit în minte, așa, din prima. Mai sunt multe altele pe care le-am aruncat deja sau suntem pe cale de a o face.

Chestii utile

Probabil cel mai util lucru pe care l-am luat cu noi a fost un alt cadou, primit tot de la Andrei, și anume un swiss army knife de la Victorinox. Super ascuțit și super util în diverse circumstanțe. Că e bine să ai cu ce tăia o ceapă și-un ardei când te pălește foamea pe marginea drumului. Sau când n-ai bucătărie prin vreun hostel. Trebuie doar să avem grijă mereu să nu uităm să-l mutăm în bagajul de cală când zburăm.

Mai cărăm după noi o pernă clasică cumpărată din Ha Giang, tocmai pentru că nu mereu ne încredem în pernele de la cazări. Am găsit de-atâtea ori mucegai sub fața de pernă, încât de fiecare dată verificăm și dacă nu e ce trebuie, o folosim pe a noastră și pe Cola.

Prosoape din bumbac, chiar dacă sunt grele, iarăși merită cărate. Căci în Asia, în afara resorturilor bune, majoritatea prosoapelor pe care le-am găsit au fost de plastic. Bune numai de întins apa pe corp.

Și musai șapcă. Pe care să n-o pierdeți. Eu am pierdut deja două până acum și ambele-mi plăceau. Luăm alta când o fi nevoie.

Ah, și am mai primit ceva drăguț și util, de la draga noastră Mihaela: un set de două căni de tablă desenate de George Roșu și o cărticică cu 500 de ilustrații despre prietenie. Să ne țină de urât în după-amiezile musonice.

Scuzați calitatea pozei, e făcut-o într-o seară în Ha Giang

Lista noastră de bagaj

Multă vreme, pe la începutul călătoriei noastre, când plecam dintr-un loc în altul eram atât de obsedați să nu uităm ceva pe undeva, încât ne făcusem o listă pe care o verificam cu sfințenie în timp ce împachetam. Între timp ne-am deșteptat și nu mai durează două ore să ne facem bagajele.

Am păstrat lista asta într-un fișier online, și, pentru conformitate, o lăsăm aici ca să vedeți exact ce-a conținut bagajul nostru când am plecat de-acasă.

Bagaj Alex: 9 tricouri (dintre care unul de dormit), 8 perechi de boxeri (ăștia nu sunt niciodată prea mulți că nu știi când mai apuci să speli), șosete (pe astea nu le-am mai numărat, că nici chiar atât de paranoici nu suntem), 1 maieu (bun prin nordul Vietnamului, iarna), 2 hanorace (unul de-acasă, unul luat de pe drum – prind bine noaptea, pe scuter, prin munți), 1 pereche de pantaloni scurți (una am aruncat-o și am cumpărat alta), 2 cămăși (sunt utile chiar și vara, căci soarele arde puternic), 1 pereche 3/4 (îmi plăceau mie mult, încă rezistă bine), 2 perechi pantaloni lungi (dintre care o pereche e rabatabilă, adică se transformă în scurți), 2 slipi (mai ales pentru zonele cu plajă), 1 curea (super utilă de când am slăbit vreo 10 kilograme), pelerina de ploaie (și pe asta am schimbat-o, că a mucegăit), tenișii (150 de euro bine investiți), șlapi (2 perechi, interior și exterior, păi cum?), pastile (o pungă la Alex, o pungă la Raluca), mașina de tuns barba, deodorant, 1 parfum, periuță de dinți, foarfecuță de unghii, prosop, laptop, încărcătoare, cameră foto și accesorii. Plus alte mărunțișuri pe care n-am stat să le inventariem.

Bagaj Raluca5 tricouri, 10 chiloți, 7 șosete (multe, că astea au prostul obicei de a se desperechea când ți-e lumea mai dragă și rămâi într-o șosetă), 1 sutien, 1 bustieră, 4 rochițe (!!!femeie!!!), 1 costum de baie, 1 slip, șapcă, 1 pereche de pantaloni scurți, 3 perechi de pantaloni lungi (aici a cam exagerat și Raluca), adidași, șlapi, ceva gros (foarte vag…mă rog, gros să fie), epilator, deodorant, periuță de dinți, lac de unghii (acum, în Hanoi, sunt vreo 13 lacuri de unghii în dulap, nu-mi imaginez că o să le cărăm pe toate cu noi. Sper), pensetă (bună la scos spini, așchii, sprâncene), ceară (da, am cărat ceară cu noi din România), prosop, încărcătoare.

Cam atât pentru astăzi despre bagajul de călătorie. Sperăm să fiți atenți la împachetat și să nu vă rupeți spatele pe coclauri. Dacă aveți alte întrebări pentru noi, nu ezitați să le formulați în comentarii iar noi n-o să ezităm să vă răspundem.

Safe travels la toată lumea!

3 thoughts on “Bagajul de călătorie pe termen lung. Când pleci de-acasă ca melcul

  1. Superba postarea! In primul an in care am fost in Asia, am carat atatea chestii inutile, incat am fost nevoita sa le las pe unde am apucat. inclusiv o geaca am avut😊In schimb, anul acesta, m-am plimbat prin 3 tari, timp de o luna, numai cu bagaj de mana😊Din experiente invatam. Este foarte util articolul vostru😍

  2. Pentru prosoape exista si varianta de sportiva de la Decathlon, care absorb apa dar se usuca si repede, am uitat cum se numeste mayerialul, cred ca microfibra. Unul din ala mare de dus cand il impaturesti se face cam cat o sticla de 0,5. Forte utile si au in diverse marimi.

  3. Super articol. Călătorii pe care i-am tras de limbă prin lume spun: cu călătorești mai mult, cu atât scade greutatea bagajelor cărate. Așa e: dacă ne uităm prin aeroport, ne putem da seama cine pleacă pentru prima dată, cine e nomad prin lume și cine duce zacusca și șuncă în Italia/Spania. Cu toții avem loc sub soare! Salutare din Indonezia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *