Chiar dacă nu ne-a întrebat nimeni, noi o să vă răspundem. Pentru că ne pregătim să sărbătorim un an de când am plecat în lume am hotărât să scriem câteva articole exclusiv tehnice, un tutorial de plecat de-acasă, dacă vreți. Dacă există tutoriale pentru întins părul cu placa, nu văd de ce n-am face și despre cum ne-am luat lumea în cap.

Așadar, primul articol din serie tratează problema pregătirilor. Când îți intră în cap că vrei să-ți iei tălpășița din țară, mai mult sau mai puțin definitiv, dar oricum pentru o bună bucată de vreme, trebuie să te asiguri că nu lași nimic la voia întâmplării. Poate ghidul ăsta le va veni în ajutor celor care ar vrea s-o facă, dar se gândesc că e prea greu sau sunt prea multe de făcut. Dacă vrei, se poate.

Totul pleacă de la o sămânță

Nouă ne-a venit ideea, mai în glumă, mai în serios, fix în ziua în care împlineam un anișor de relație. Era 25 aprilie 2016, ce primăvară frumoasă!, pe înserat. Ne duceam să sărbătorim la un Escape Room în doi, când m-a sunat mama să mă întrebe ce-o să fac cu banii.

Tocmai ce-mi intrase în cont o sumă frumușică (undeva între 12 și 20 de mii de euro e bugetul minim pentru 6-8 luni de călătorie în Asia, în cazul în care nu aveți și un alt venit paralel) rezultată în urma unei tranzacții imobiliare în familie. Uite-așa deslușim și misterul finanțării excursiei, că știm că pe mulți vă frământa treaba asta.

I-am răspuns mamei că o să plecăm pe-o insulă în Thailanda și-o să trăim acolo.

Cumva, gluma a încolțit mai repede decât ne-am fi așteptat și cred că mai devreme de o lună deja ne pusesem pe documentat, pe făcut planuri. Trecuserăm cumva de la sămânță la stadiul embrionar.

Next level

Discutând cu prieteni de pe la muncă despre ideea noastră am aflat de un alt cuplu de români care plecase nu de mult în Asia, tot cu bilete doar dus. Așa am luat legătura cu Simona de la Lipa Lipa. Ea era infectată demult cu microbul călătoriilor și avea blogul de travel de vreo patru ani la momentul ăla. Când am vorbit prima dată cu ea cred că erau prin Philipine și urmau să se ducă în Thailanda și o vreme am bombardat-o cu întrebări despre tot felul de detalii administrative și organizatorice.

Simona, Alex, știm că nu v-am mulțumit până acum cum se cuvine, așa că iată, o facem acum! Mulțumim mult de tot și să știți că fără sfaturile, răspunsurile și motivația pe care am văzut-o la voi, ne-ar fi fost înzecit mai greu. În primul rând am văzut că ceea ce vrem noi e realizabil, se poate, au mai făcut-o și alți români înaintea noastră.

Multe ore le-am petrecut apoi pe blogul lor urmărindu-le experiențele și video-urile, citind despre toate locurile uimitoare pe care le descopereau. Aveau să ne țină de urât câtă vreme mai aveam de zăbovit prin țară și ne hrăneam cu ideea că în curând vom fi și noi acolo, să vedem cu ochii noștri. Deși s-au întors în țară neprogramat astă iarnă, ca urmare a unei urgențe în familia Simonei, tocmai ce-au anunțat că pleacă din nou cu bilete doar dus spre o nouă aventură. Puteți să-i urmăriți pe facebook și pe blogul lor.

Undeva, pe-o insulă pustie

Revenind la povestea noastră, o bună perioadă la început am marșat pe ideea de a ne muta în Thailanda. Cu cât ne adânceam în documentare, ce-ar presupune asta, cu atât ne încurcam mai mult. Așa am dat de Răzvan Negoiță, de la aventurapeocean.ro. Norocul nostru a fost că, deși locuiește mare parte a timpului în Phuket, în perioada aia se întâmpla să fie în țară. Și a fost suficient de cumsecade să se vadă cu noi la o cafea, să ne împărtășească câteva sfaturi. Despre Răzvan v-am mai zis pe scurt câte ceva în articolul nostru despre Ko Jum.

Cum stă de vreo 8 ani în zona aia, are suficientă experiență în problema noastră. Răzvan are un business acolo, cazează turiști pe catamaranul lui și-i duce pe cele mai mișto plaje și insule din Thailanda. Locuri în care ca simplu turist n-ai ști sau n-ai putea să ajungi în mod obișnuit, decât cu multă voință. El ne-a explicat cum stă treaba p-acolo, cum e cu Regele, cu localnicii, cu afacerile, cu legile și vizele și ne-a reorientat frumușel spre o altă insulă, din Malaezia de data asta, pe nume Langawi.

Mulțumim, din nou, Răzvan, pentru ajutorul neprețuit și sfaturile pe care ni le-ai tot dat de-a lungul călătoriei noastre.

Și uite-așa, ne-am schimbat planurile de plecat de-acasă din mers, nu mai voiam Thailanda, voiam Malaezia acum. Și dă-i și citește și ia-o de la capăt.

În răstimp noi am mers înainte cu pregătirile. Am făcut frumușel o listă lungă cu tot ce aveam de rezolvat înainte de plecare, am pus-o într-un fișier și am înverzit fiecare lucru pe care l-am considerat rezolvat. Din rațiuni de intimitate n-o s-o publicăm chiar pe toată, că fiecare are bucătăria lui internă de care să se ocupe, o să vorbim de lucruri mai generale. Găsiți la finalul articolului o listă cu lucrurile super importante de care trebuie să aveți grijă înainte de plecarea de-acasă. Acum să le luăm pe rând.

Primul item pe listă era „întors din Franța”. Pentru că venise deja vara, mă pregăteam să plec cu niște prieteni la deschiderea Campionatului European de Fotbal de la Paris și în perioada aia era nebunia cu atentatele în toată Europa. Iar meciul de deschidere era văzut cu mare potențial de risc. Așa că Raluca mi-a zis că dacă se întâmplă ceva, orice, în timpul meciului, chiar dacă eu scap cu viață, nu mai plecăm nicăieri împreună.  Marele noroc a fost că, de data asta, francezii s-au organizat impecabil și în felul ăsta am reușit să bifez primul și cel mai important punct de pe listă.  Cam ca Tata Puiu, că și el tot un punct a bifat.

 

Match day. #euro2016 #paris #lumia #instapic #picoftheday #matchday #hairomania #eusunt12

A post shared by doar dus (@doardus.asia) on

#jesuischarlie #bataclan #zaventem #… ca să nu uităm.

Întors cu bine în țară, la sugestia Simonei, ne-am făcut cont pe workaway.info – platforma de voluntariat care îți permite să lucrezi oriunde în lume contra cazare și mâncare. Iar pe Asia există mii de gazde gata să te pună la muncă 3-4 ore pe zi. E un mod extrem de bun de a călători ieftin, pentru perioade lungi de timp și care îți oferă posibilitatea unei imersiuni autentice în cultura locală. Dacă ai noroc să locuiești cu localnici.

Așa ni s-a schimbat nouă planul definitiv. La scurt timp după ce am activat contul (30 de euro, valabil 1 an) am primit un mail de invitație de la un centru de engleză din nordul Vietnamului. Ne-am uitat pe net, Ha Giang, poze frumoase, peisaje rupte din rai, loc puțin turistic, „gata, venim!”. Că ne-am gândit noi mai bine: decât să ne stabilim din prima într-un loc, nu mai bine explorăm cât se poate și vedem la fața locului unde ne priește?

 

Pic of the day #vietnam #microsoftlumia #hagiang

A post shared by doar dus (@doardus.asia) on

Cu destinația fixată, venise momentul să ne uităm de bilete de avion. Acuma sfaturile de pe internet zic că cea mai bună perioadă e să le iei cu trei săptămâni înainte, într-o zi de marți. Noi le-am luat pe 30 iulie de pe avion.ro. Cea mai bună ofertă am găsit-o într-o zi de marți, 13 septembrie, probabil pentru că nimeni nu vrea să zboare într-o zi de marți, 13. Cu Aeroflot, care n-o fi cea mai bună companie aeriană din lume, dar petreci cel mai puțin timp în zbor (vreo 14 ore, dacă ajungi cu bine la destinație) și are cea mai scurtă escală (doar 2 ore la Moscova – unde nu există locuri pentru fumători, dar poți fuma liniștit în băi), am dat aproximativ 600 de dolari pe ambele bilete.

Pașapoarte, vize și pisica

La momentul cumpărării biletelor, Raluca nu aplicase încă pentru pașaport, așa că a trebuit să ne ocupăm și de asta. Eu tocmai îl făcusem cu jumătate de an înainte. Cu cât e mai proaspăt, cu atât mai bine. Că 4-5 ani nu te preocupă problema expiratului, mai ales că mai toate țările îți cer o perioadă de valabilitate de cel puțin 6 luni. Locul cel mai pustiu și rapid de făcut pașapoarte era undeva la un liceu prin sectorul 3, dar acum văd că nu mai există. Acolo n-am stat deloc la coadă și l-am luat înainte de termenul legal. Chiar dacă e o cheltuială în plus, cu cât e mai nou, cu atât mai bine. Durează și costă mai mult mai mult să ți-l schimbi prin Thailanda sau Malaezia, că tre să ajungă prin curier diplomatic și poate n-ai vreme de stat după MAE.

Ziua V, de la viză, trei luni de Vietnam to come. #happy #visa✔️ #vietnam

A post shared by doar dus (@doardus.asia) on

Cu pașapoartele în mână, ne-am dus să ne luăm viza. Ca să fim noi siguri că intrăm în Vietnam. Asta a fost o greșeală, căci viza de Vietnam se ia mult mai ieftin și mai ușor pe aeroportul de destinație (Hanoi, Saigon, Danang) și costă doar 10$/om pentru 90 de zile, căci românilor nu li se percepe taxa de ștampilă. Așa că în loc să dăm 20 de dolari am dat 90 de euro și am și așteptat 5 zile la Ambasada Vietnamului în București. Greșeală de începători.

Una dintre cele mai dificil de rezolvat probleme a fost cu pisica. Mina. Draga noastră și lumina ochilor. Fiara mofturoasă și antisocială. Ce facem cu Mina?, a fost întrebarea pe care ne-a pus-o toată lumea. Am încercat o perioadă să facem cumva s-ajungă în Belgia, la sor-mea. Am vorbit la Blue Air, chiar și la Tarom, doar că n-am găsit pe nimeni care să călătorească într-acolo și să ne ajute. Drept e că nu prea agream ideea de a o scoate din apartamentul din Pantelimon, mediul ei natural. Până la urmă am avut șansa să găsim un alt chiriaș în locul nostru care s-o adopte și să-i devină mămică. Mulțumim, Andreea, că te ocupi strașnic de Mina și că ne trimiți regulat poze cu prințesa ca să ne mai alini dorul!

 

That look could kill #instacat #picoftheday #cats #ilovemycat #alicecooper #poison

A post shared by doar dus (@doardus.asia) on

Demisia! Demisia!

Apoi a trebuit să ne dăm demisiile, ceea ce a fost relativ ușor. Eu am făcut-o cu vreo lună înainte de placare, căci prinsesem un job cu o televiziune de afară pentru vreo două săptămâni și aveam nevoie de timp liber să mă pot deplasa prin țară. Treaba asta ne-a suplimentat bugetul de călătorie cu vreo 3000 de euro. Adică am recuperat dintr-un foc cam toți banii investiți în pregătiri.

 

Raluca și-a depus demisia mult mai târziu și a și avut ceva probleme din cauza asta. Care s-au rezolvat, dar a fost mare bătaie de cap. Așa că atenție la angajator și la clauzele din contract. Cel mai bine e să vă luați timp și să-i anunțați și pe ei din timp de decizie. Oricum preavizul e cam de o lună în cazul în care nu e unilaterală rezilierea.

O ultimă privire spre Europa

Cu puțin timp înainte de plecare am pornit într-un tur de Europă să ne vizităm rudele înaintea plecării. Am fost la mama Ralucăi în Italia, apoi la sora mea în Belgia, la părinți în Iași, așa, ca într-o scurtă vacanță înainte de vacanța aia lungă. În Italia am profitat de ocazie și ne-am mai completat garderoba cu lucruri mai mult sau mai puțin utile. O să scriem despre ce bagaj am luat cu noi și despre greșeli strategice pe care să nu le repetați în episodul următor.

 

Biserici intre ape #venezia #instapic #picoftheday #lumia

A post shared by doar dus (@doardus.asia) on

La Iași ne-am ocupat de asigurarea de călătorie. E un alt aspect crucial înaintea unei expediții de o asemenea amploare. Noi am făcut-o la Omniasig după ce am prospectat piața cu atenție. Raportul calitate preț bate orice concurență, fie că e vorba de Gothaer, Groupama sau mai știu eu ce. Mai ales că e cred că singura care îți permite să nu plătești nimic la spital, atât timp cât îți faci programare prin firma lor de asistență. Restul te pun să aduci originalele la întoarcerea în țară și îți decontează ei.

Bun, și dacă nu te întorci? Noi am plătit 606 lei de persoană pe un an de zile, cu zonă de acoperire în toată lumea (mai puțin Rusia și Ucraina – lesne de înțeles de ce) și un pachet Safe Travel Premier care acoperă tot ce avem nevoie, inclusiv sporturi extreme. Plus servicii medicale de până la 50.000 de euro. Unde mai pui că am putut s-o reînnoim fără să fie necesară prezența noastă. La același preț, pe aceeași perioadă, în condițiile în care deja am folosit servicii medicale în valoare de aproape 2000 de dolari. Nu că am vrut, dar așa s-a nimerit. Vom vorbi despre importanța asigurării înainte de călătorie într-un episod separat.

Plecarea începea să se contureze tot mai bine și noi mai aveam atâtea de rezolvat. Ce? Păi să vă zicem…

Reînnoit cardurile bancare. Nu vrei să rămâi fără sursa de cash sau de făcut rezervări la avion prin creierii Cambodgiei. Cum cardurile mele urmau să expire în 2018, m-am dus la ING și am luat altele noi. Valabilitate 5 ani, că așa e acum. E foarte util să lucrați cu o bancă serioasă care are un serviciu de homebanking bine pus la punct. Ca să vă puteți monitoriza, accesa, transfera economiile rapid și ușor. Noi lucrăm cu trei conturi, unul curent în lei și altul în euro, plus unul de economii unde ne ținem grosul banilor. Că dacă se întâmplă să ți se cloneze cardul (infracțiune frecventă în Asia), să nu aibă acces decât la suma din contul curent.

De ce pot să recomand cu mâna pe inimă ING, mai ales acum? Pentru că au băgat treaba aia cu comisionul ZERO la extragere oriunde în lume. Dacă ar fi introdus opțiunea asta mai repede, înainte să plecăm noi, am fi economisit aproape 700 de lei până acum. Dar e bine și mai târziu, că acum putem scoate bani fără să ne mai uităm la taxe. Despre bancomatele locale știm care și cât percep. Deci practic scot bani din Vietnam cum aș scoate de la Eroilor. (merită să vă faceți, dacă nu aveți deja, un cont pe Paypal. Câteodată se dovedește util).

Tot la categoria reînnoit intră și restul de acte. Buletin (cu care nu prea ai ce face aici, dar să fie), permis auto (cu care iarăși nu prea ai ce face aici, decât dacă e din ăla internațional), pașaport.

Apoi au mai fost de închis abonamentele. La Vodafone, cu care ca de obicei trebuie să insiști că legea spune că nu ai nimic de plătit în plus, la cablu, la internet, la ce mai ai. E bine totuși să iei cu tine un SIM de România pe care să ai posibilitatea să-l reîncarci de oriunde prin homebank. Și închiderile astea consumă timp și energie, că ai de umblat pe la caserii, de stat la cozi, de predat echipamente etc.

Sănătate, că-i mai bună decât toate

Eu personal mi-am dedicat o zi întreagă pentru a schimba ochelarii (să fiu sigur că nu mi s-au schimbat dioptriile prea mult, să nu mă apuce durerile de cap pe vreo insulă pustie) și pentru a-mi plomba ce carii mai aveam. La dentist e obligatoriu de mers înainte de plecare pentru că o măsea stricată poate să strice orice sărbătoare, iar în Asia nu sunt cei mai de încredere dentiști. Sau sunt scumpi.

Tot la capitolul medical am avut grijă să ne facem analizele anuale să fim siguri că încă suntem sănătoși. În plus am luat rețete pentru medicamentele de care credeam că am putea avea nevoie la un moment dat – gen antibiotice. Am dat iama în Farmacia Tei, cea mai ieftină din București, chiar dacă stai mult la coadă după pensionari, merită diferența de bani. Și la câte pungi de medicamente am cumpărat noi, au stat și ei la coadă. Cumva ne-am răzbunat. Am cheltuit cam 100 de euro pe sutele de pastile pe care le-am cărat mai degeaba după noi. Dar mai bine să fii pregătit decât să-ți pară rău.

Zici c-a plecat Vadim Tudor în concediu

Asta e o parte din lista noastră cu medicamentele de călătorie, plus altele la care ne-am decis după: 1 cutie furazolidon, 1 cutie smecta, 1 cutie metroclopramid, 10 săruri rehidratare, 1 antibiotic, 10 plicuri de theraflu extra, 2 cutii antinevralgic, 2 cutii nurofen forte, 2 cutii trachisan, 1 flacon bixtonim, 2 autan strong, 1 cutie claritin, 10 plicuri urinal, 4 cutii izoprinozin, 1 cutie mare leucoplast, 1 sticla betadină, 1 cutie maalox. Insistăm pe betadină, pe baneocin și leucoplast, mai ales dacă plănuiți să mergeți cu scuterul sau prin junglă. Și, după cum se vede, am insistat și pe pastilele de burtă…cu astea trebuie să ne credeți pe cuvânt.

Am mai fost și la dermatolog să ne verificăm alunițele și cam cât avem voie să ne expunem la soare. Că doar nu vii în Asia de Sud Est să nu stai la soare. Și că tot suntem la capitolul ăsta, merite menționate bolile tropicale.

Și epopeea vaccinurilor

În București poți să-ți faci vaccinuri pentru boli tropicale într-un singur loc. Privat. Poate sună ciudat (ce mai sună ciudat la noi în țară?), dar am sunat peste tot. Avem un Institut de Boli Tropicale, Matei Balș, de stat, dar care pentru vaccinuri te trimite la Centrul Matei Balș, care e în aceeași curte, doar că e privat. Am sunat până și la centrul medical al Armatei și de-acolo ni s-a zis că soldații români înainte să plece prin Irak sau Afganistan, tot acolo își fac vaccinurile.

Costă 100 de lei parcă doar consultația. Adică să vorbești cu doamna doctor și să-i spui unde pleci. Ea o să-ți zică exact ce găsești pe site-ul CDC-ului din America. De aici ai două variante. Fie cumperi vaccinurile din spital la preț aproape dublu, fie le cauți în farmacie și le transporți tu la rece până la spital unde, amabilă, doamna doctor o să ți le facă în fund costul consultației. Noi așa am procedat, dar fiind vară, a trebuit să facem rost de o ladă frigorifică să transportăm fiolele la rece.

Deși era recomandat să facem vreo 4 vaccinuri, noi am făcut doar două. Hepatita A+B, obligatoriu pentru igiena alimentară precară din Asia, și febră tifoidă. Ar mai fi trebuit să facem un DTP (difterie, tetanos, polio) și unul contra encefalitei japoneze, dar am zis că pe astea le facem când ajungem (urmam un tratament cu izoprinozin pentru sistemul imunitar în perioada aia și nu puteam să le facem pe toate). Nici până astăzi nu le-am mai făcut.

Din păcate contra febrei hemoragice, popular Dengue fever, nu există încă un vaccin. Și boala asta transmisă de țânțarul-tigru e a dracului. Prima dată e ca o gripă severă, a doua oară se lasă cu hemoragii interne puternice, a treia oară nu mai ești. Iar în perioada asta în Hanoi e epidemie de Dengue, cu peste 100.000 de cazuri. Doamne-ajută!

Ah, și cu malaria nu vă faceți probleme. Nu e mortală decât netratată. Consecințele Malaronului asupra organismului sunt mai nasoale decât malaria în sine tratată corespunzător. Iar în zonă medicii știu să identifice corect și să trateze malaria, așa că nu v-am recomanda să luați pastile toxice în condițiile în care sunt puține zone cu risc sporit de malarie.

Alte mărunțișuri

La categoria utilitare intră procuri lăsate pentru părinți sau prieteni în cazul în care aveți proprietăți sau știți că sunt lucruri care necesită prezența personală la un moment dat. O procură bună te scutește de un drum lung. Și neapărat cont pe ghiseul.ro, ca să puteți plăti orice dări v-ar mai trimite ANAF-ul pe cap sau impozite la casă/mașină etc.

 

Mai rămâne problema lucrurilor care lăsate în urmă. Haine, chestii de prin casă, obiecte personale care nu se pot căra. Noi am donat vreo trei saci cu haine pe care nu mai aveam de gând să le folosim vreodată, dar în stare bună. Sperăm că au ajuns la cine are nevoie de ele și că le poartă sănătoși. Cu restul am organizat, înainte de plecarea în Belgia, o petrecere de bun rămas cu „yardsale”, la care au participat doar prietenii noștri extrem de apropiați.

Așa am economisit o grămadă de timp văzându-ne cu toți odată, în loc să ne dăm întâlniri fiecare separat. S-a plâns puțin, dar a fost frumos. Plus că am vândut câteva obiecte vestimentare în stare foarte bună, dar de care n-am fi avut nevoie în Asia. Cămăși, geci etc. Ce a rămas am pus în cutii și le-am depozitat bine pentru o eventuală întoarcere.

Capitolul „cumpărături pentru plecare”, pe lângă medicamente, a inclus o mulțime de alte chestii indispensabile. De exemplu domeniu pentru site și hosting (noi lucrăm cu tlh.ro – am prins o ofertă bună pe doi ani și n-am avut nici o problemă cu ei), pus la punct pagina de facebook, făcut upgrade la laptop (niște RAM în plus ca să fiu sigur că pot edita videouri liniștit pe configurația asta), cumpărat telefon nou cu dual sim (esențial pentru a lucra în paralel cu SIM de România și de țara în care te afli), cumpărat cameră foto/video, rucsaci etc.

Asta cu camera e un capitol aparte, pentru că noi vreo jumătate de an am lucrat cu un bridge cumpărat de la F64. A părut o achiziție decentă la vremea aia, Panasonic Lumix DMC-100, dar s-a dovedit a fi insuficientă pentru ce voiam noi. Așa că în Bangkok am investit mulți bani într-o cameră nouă. Dacă nu vă propuneți să faceți și bani din fotografie, pentru instantanee de vacanță Panasonicul e arhisuficient.

Ultima și cea mai grea chestie de făcut a fost bagajul. Dar despre asta am zis că vorbim într-o altă postare.

N-am ținut evidența cheltuielilor cu pregătirile, dar adunate toate mărunțișurile astea cred că au sărit de 2000 de euro. Așadar e mai ieftin să pleci pentru perioade scurte, dar e mai bine să pleci de tot.

Ultima poză înainte de a pleca spre aeroport. În dreapta e aprozarul Marius, Pantelimon

Iată și lista promisă:

  • Cumpărat bilete de avion
  • Documentare în legătură cu vizele (de exemplu, viza de Thailanda e gratis dacă aplici la Ambasadă și e foarte scumpă pe aeroport)
  • Reînnoit documente personale și de călătorie (pașaport, buletin, permis de conducere)
  • Reînnoit carduri bancare și activat opțiunea de homebanking
  • Rezolvat cu animalele de companie (în cazul în care există)
  • Creat conturi pe site-uri utile în călătorie (ex. workaway, helpx, paypal etc.)
  • Demisia de la locul de muncă
  • Luat rămas bun de la tată, de la mumă și de la alte rude pe care ați vrea să le mai vedeți o dată înainte de plecare
  • Cumpărături utile călătoriei (rucsac, pastile, încălțăminte de calitate etc.)
  • Controale medicale obligatorii (analize de sânge, ochi, dinți și cu ce probleme vă mai știți)
  • ASIGURARE DE CĂLĂTORIE!!! Dacă plecați de acasă fără așa ceva o să plângeți
  • Farewell party și yardsale pentru obiecte din casă pe care credeți că le puteți valorifica (merg puse și pe olx)
  • Cumpărat/creat/optimizat tot ce înseamnă prezența online (social media included + un cloud storage de măcar 15GB)
  • Upgrade la tehnică (telefon, laptop, cameră, hard extern – în funcție de nevoile fiecăruia)
  • Vaccinare împotriva bolilor tropicale
  • Închis, reziliat, suspendat abonamente la telefonie, internet, cablu TV, subscripții etc.
  • Cont pe ghiseul.ro pentru plata impozitelor
  • Mers la notar pentru procuri
  • Făcut bagajul, dormit bine și plecat la aeroport.

Scriem noi acum detașat și rece, dar în ultimele 24 de ore înaintea plecării de acasă am avut ceva emoții. Doar frică nu ne-a fost. Poate că am fost puțin inconștienți, dar iată-ne după un an de zile, tot pe drumuri. Așa că suntem conviși că am luat decizia cea mai bună. Hai, spor la pregătiri!

P.S.: din motive de memorie proastă, unele înlănțuiri de fapte nu sunt tocmai cronologice. Dacă aveți întrebări sau vă putem ajuta cu vreun alt sfat, scrieți-ne în comentarii!

 

 

9 thoughts on “TUTORIAL de plecat de-acasă. Cum ne-am pregătit să fugim în lume

    1. Din păcate, nu, nu există. Ceea ce există e o porcărie încă în teste cu eficiență de aprox. 50% și cu care ai șanse mai mari să faci boala propriu zisă decât să te imunizezi. Plus că e și extrem de scump. Ca să faci un vaccin contra Dengue e extrem de complicat, se lucrează de aproape 100 de ani la el, pentru că sunt vreo 5 tulpini diferite și nah…să le comprimi pe toate într-o soluție eficientă și sigură e dificil. Varianta asta există și în Thailanda și în Mexic și în multe alte țări, dar nu și-o face nimeni că e prea riscantă oricum. Dacă exista ceva, exista și în Vietnam, fii sigură!

        1. Da, da, e fix ăla de care ziceam eu. Citind articolul, tu ți l-ai face pe ăsta? 81% eficiență doar dacă ai mai fost infectat cu Dengue? Really? Plus efecte secundare gen boala în sine? E insuficient dezvolat și studiat, mă mir că le-au dat voie să-l pună pe piață

  1. Salut! Felicitari pentru articol, mi-a placut si mi se pare foarte util. Simt nevoia sa comentez si eu putin.
    In legatura cu ING, ati spus ca ii recomandati pentru ca au scos comisioanele de extragere si ca, daca ar fi introdus chestia asta mai demult, ati fi economisit ceva bani 🙂 Eu din pacate am constatat insa ca e vorba doar de o strategie de imagine din partea lor. Mai exact, pe de o parte au scos intr-adevar acele comisioane, dar pe de alta au introdus un curs valutar dublu, unul dedicat pentru tranzactii din Homebank si unul standard (foarte umflat): https://www.ing.ro/ing-in-romania/informatii-utile/curs-valutar Extragerile de la bancomat din strainatate se fac la cursul standard, care in prezent e de 4,76 lei pentru un euro, adica mult mai mare decat orice alta banca din Romania si care practic include toate comisioanele despre care sustine ca a renuntat. Desi imi place mult Homebank-ul lor, iar in tara ii folosesc in continuare, tocmai din cauza acestei lipse de transparenta si a faptului ca la un calcul nu prea mi se mai pare convenabil deloc (mai ales daca vorbim de sume mari de bani, de mii de euro), am decis sa caut alte solutii in privinta extragerii banilor de la bancomatele din strainatate si mi se pare total dezavantajoasa varianta ING pentru o calatorie pe termen lung (ei au promovat doar partea cu scoaterea comisioanelor). Trebuie avuta atentie si la faptul ca scoaterea comisioanelor e valabila doar pentru clientii care isi incaseaza pe cardul ING salariul sau alt venit recurent in valoare de minimum 700 lei pe luna si efectueaza minimum o plata pe luna. Altfel, la o calatorie pe termen lung, daca nu ne intra un venit recurent pe card si nu facem o plata pe luna cu cardul, vom plati curs valutar standard umflat + comisioane.

  2. As mai vrea sa fac o precizare referitoare la bugetul minim. Am vazut ca ati scris ca undeva între 12 și 20 de mii de euro e bugetul minim pentru 6-8 luni de călătorie în Asia (banuiesc ca pentru doua persoane). Eu n-as generaliza pentru ca mi se pare destul de descurajanta suma pentru romanul obisnuit care si-ar dori sa plece de nebun prin lume si, ce as vrea sa spun, e ca se poate si mult mai ieftin, dar depinde de ce isi doreste fiecare sa faca si de confortul pe care vrea sa il aiba. Notiunea de buget minim e relativa; daca cineva prefera hostelurile si sta mult timp la gazde prin workaway in aceste 6-8 luni de calatorie, atunci cheltuielile scad semnificativ, mai ales in Asia de Sud si Sud-Est.

    1. Salut Andrei și mulțumim de comentarii. În legătură cu ING-ul, probabil ai dreptate. Partea cu schimbul valutar nu e cea mai fericită, dar nici o bancă nu are un schimb valutar convenabil. Iar diferențele între ele nu cred că sunt enorme, așa că n-ai altă variantă de a scoate bani decât printr-o bancă. Sau să-ți iei traveler card, dar nu știu de așa ceva în România. În fine, chiar n-am stat să-mi bat capul cu asta că deja eram client vechi la ei și venit recurent poți să faci din tranzacții între conturi sau rogi pe cineva să-ți alimenteze contul și apoi îi returnezi banii. Se găsesc hack-uri și la asta. Plus că atât cât m-am documentat am ajuns la concluzia că sumele pe care le am în euro să le transfer direct în contul de lei și să scot din cel de lei. Parcă ieșeam mai bine. În orice caz, eu când mă atașez de un brand, cu greu renunț la el. Așa-s eu, un consumator mai sentimental.

      Cât despre al doilea comentariu, suma e orientativă și include și un fond de rezervă/urgență/investiții. Poți pleca și cu mai puțin, dar n-o să dormi liniștit. Și, din experiență îți zic, că dacă nu-ți planifici workawayurile cu multe luni înainte, pe loc s-ar putea să ai dificultăți să găsești ceva decent și să ajungi prin hosteluri câteva zile/săptămâni. Ceea ce papă din bani. Evident, e foarte mult de discutat și diferă de la caz la caz.

      1. De cand am citit articolul mi-am pus nota sa las comentariu, dar na, m-a luat viata pe sus. 3 chestii importante:
        De ING a mai mentionat cineva. Este o stupizenie noua lor politica, nu stau sa imi amintesc sa imi pun nota luna de luna sa nu uit sa imi fac un transfer, comisioanele au inceput sa fie nesimtite, client service groaznic si as putea continua lista. La pachet ca depind de numarul de romania pentru plati si confirmarea lor si ca nu functioneaza pe baza de parola ca orice alta banca normala. + la aterizarea mea in Asia nu am putut sa imi accesez banii o vreme, chiar daca, surpriza, sunasem la call center, anuntasem ca plec din tara si am intrebat daca am ceva de facut. Pam pam! Pentru urmatoarea plecare eu ma reorientez catre alta banca. Multumesc ING, mi-a ajuns momentan cred.
        Sooo – bucata cu comision zero la orice retragere nu e valabila si nu vad de ce mi-as complica viata inutil.

        Tot cu work away iti spun din experienta (si ca voluntar, dar si gazda) ca timpul optim este de la doua saptamani, la o luna. Dar ai si optiunea aia minune pe site – last minute hosts. Pentru destinatii extrem de populare – Lisabona in mijlocul verii, da, normal ca trebuie sa te orientezi cu cateva luni inainte. Asta pentru ca deseori si gazdelor le e greu sa te programeze pe tine pentru peste 6 luni, cand ei nu stiu exact ce voluntari vor avea, cat o sa stea. In cazul voluntarilor valorosi li se propune deseori sa ramana mai mult, sunt platiti etc. Asta pentru ca se satura si ei sa faca training mereu.

        Referitor la suma de plecat de acasa, noi am cheltuit in 9 luni de Asia, doua persoane, vreo 7500 de euro. Au mai fost cheltuielile de dinainte de plecare, am ramas si cu bani de urgente si de trait pe termen lung si am dormit si foarte foarte linistiti.

        Asigurarea de calatorie si cea mai buna varianta – aici este inca o mica eroare. Nu toate spitalele accepta plata prin asigurare. De exemplu spitalul din Pai in Thailanda nu o accepta. Spital mic, accidente multe, fonduri putine, costuri mici de tratament oricum. Asadar orice turist ajuns la ei platea pe loc sau pleca acasa :P. Altfel, asiguratorul nostru (altul decat al vostru) in toate celelalte cazuri ne-a trimis direct la spital fara sa cheltuim nimic. Da, tot pe la Spitalul Francez din Hanoi a mers si Alex prin programare facuta la ei.

        Multumesc pentru mentionare, spor si distractie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *