Deși ați putea avea impresia că titlul este ales pentru a atrage trafic, clickbait, aflați că nu e. E întocmai realitatea. Poate un pic am exagerat un pic pomenind de sex, dar suntem acoperiți regulamentar de traducerea din engleză a cuvântului love, care poate însemna fie iubire, fie sex. În cazul de față va fi vorba despre a doua variantă.

Context istoric

Weekendul trecut a fost Ziua Națională a Vietnamului. De pe 2 până pe 4 septembrie sărbătoresc Ziua Independenței față de Franța (obținută în 1945). Deși ar trebui să fie doar o zi, vietnamezii au legat-o și cu moartea Unchiului Ho (pe 4 septembrie 1969 s-a dus bătrânu’) și au pus-o de 3 zile de serbări naționale în care toată lumea are liber și o apucă care încotro. Ghinionul a făcut ca anul ăsta să pice de sâmbătă până luni, așa că n-am avut parte de weekend prelungit, dar tot am tăiat-o și noi din Hanoi spre locuri mai liniștite.

Dacă vă mai aduceți aminte de pe facebook, am postat acum vreo două săptămâni o galerie de poze făcute la un soi de hotel compus din căsuțe construite în copaci. Am văzut noi pe net o reclamă la locul ăla și ne-a plăcut conceptul așa că ne-am dus să facem poze acolo. Cât ne-am fâțâit după cadrul perfect, ne-am împrietenit cu proprietarul – un artist contemporan cu o estetică suprarealistă orientată spre erotism și senzualitate. Spre futai amor, ce să mai…Un fel de Dali, dacă Dali ar fi avut ochi oblici, nasul teșit și ceva mai puțin păr facial.

Nu prea ne pricepem noi la artă, dar am găsit pe net tablouri de-ale lui care se vând și cu 10.000 de dolari. O fi mult, o fi puțin? Habar n-avem, cert e că nu e vreun Ghenie.

Ceea ce e un lucru destul de avangardist și nonconformist pentru o societate comunistă socialistă și conservatoare precum Vietnamul de astăzi. Adică tineretul e mai destupat, mai scapă la HBO, Youtube, Marvel și alte producții ale Occidentului decadent. Dar chiar și la TV, Fratele mai mare are grijă să cenzureze cuvintele alea grele, gen fuck, shit, fucking shit etc. Iar sistemul nu privește cu ochi buni afișarea în public a unor moravuri mai light, așa.

Întâlnirea cu domnul Dao

Ei, în contextul ăsta, Dao Anh Khanh (58 de ani), artistul cu pricina, ne-a povestit dintr-un într-alta că el are o vale undeva la 60 de kilometri de Hanoi, proprietate personală, unde la anul în martie vrea să organizeze un soi de festival gigantesco-orgasmic în al cărui climax 40.000 de perechi de inamorați să facă dragoste în același timp. Ne-a invitat și pe noi. I-am zis că ne mai gândim.

Până în martie, am acceptat totuși invitația de a merge împreună cu el un weekend acolo să ne arate cele patru sculpturi reprezentând puli penisuri uriașe (da, totul trebuie să aibă proporții astronomice la domnul Khanh) și să facem o baie în cascada lui. Știam de la început că e un pic riscant, că nu se știe ce pandalii îl apucă și-i cășună pe noi, dar cum altă variantă mai bună n-aveam, am zis „hai”. Cam cu juma’ de gură…

Sâmbătă am ajuns pe înserat în Valea Iubirii. Pentru că am plecat târziu din oraș, dar mai ales pentru că ne-am oprit la o bodegă de pe drum s-o așteptăm pe fosta lui prietenă. În condițiile în care el deja plecase de-acasă cu o altă domnișoară, jurnalistă la o publicație de cultură. „Viața mea e complicată”, ne-a zis ștrengărește. Fosta, de care se despărțise de două zile, trebuia să vină cu actualul prieten, dar cică s-au despărțit pe drum și ăla a lăsat-o pe-un câmp și de acolo a luat un taxi până la noi. Aveam să mai aflăm despre ea că e ușor nimfomană și puțin dusă. Picanterii vietnameze, fără chili.

În vale se intră greu

Pe la 5, așa, am ajuns la intrarea în Vale. Drumul spre casa de acolo e gard în gard cu un resort de golf ultra luxos construit de koreeni. Dacă de-o parte a gardului totul e impecabil, drumul asfaltat, iarba tunsă regulamentar, palmierii palmieri, de partea astalaltă nu se poate urca nici cu un 4×4. Deși, greu, cu prețul unui disc de ambreiaj încins, noi am urcat cu scuterul prin noroi până la gleznă.

Phoenix Golf Resort, gard în gard cu Valea Sexului
Pe drumuri de munte, cum ar zice Calistrat

Ajunși în Valea Iubirii am dat nas în nas cu cele patru falusuri erecte de peste 25 de metri. Al patrulea, ceva mai retras, de partea cealaltă a unui pârâu, are chiar 35 de metri și e dotat și cu un scrot. Dar am înțeles de ce și-a ales omul locul ăsta pentru a-și ridica visul. Înconjurat de munți, retras de lume, liniște, verde. Singurele semne de civilizație care strică puțin din feeling sunt stâlpii de înaltă tensiune care brăzdează priveliștea dintr-o parte în cealaltă.

Vietnamul pitoresc
Penisul gigant din Valea Sexului

În spatele celor trei penisuri dispuse în linie, chiar lângă cele 11 capete de gigant cu gurile deschise, stă o încântătoare căsuță pe stâlpi veche de un secol cu arhitectură tradițională specifică hmongilor. Acolo, în pridvorul de sub casă, ne-am așezat la povești. În timpul ăsta, două femei, tocmite de Khanh să îngrijească de loc, găteau cina într-o bucătărie improvizată în spatele casei. Au gătit pește și porc, o fiertură de legume d-ale lor cu usturoi, salată de bambus tânăr, delicios și tradițional. Iar la desert am avut pâine cu lapte condensat. Totul spălat cu două sticle de vodcă vietnameză cu cola.

Bucătăreasă în chinurile facerii de mâncare
Dao Anh Khanh, portret la cină
Căsuță tradițională
Raluca la umbra falnicului falus

Istoriile suprarealiste ale lui Anh Khanh

Mai bune decât cina au fost poveștile lui. Personajul, ca să înțelegeți, pe cât de excentric și nebun vrea să pară, e perfect rațional în discurs și gândire. Surprinzător de limpede pentru un artist atât de controversat. Atâta doar că-i place sexul și vrea s-o arate. În multe momente, vorbind atât de înflăcărat despre arta lui, aveam strania senzație că plutește un nor încărcat cu tensiune sexuală deasupra capetelor noastre. Practic ne temeam să nu ne propună ceva necurat, că prea galeș se uita la noi.

Am aflat despre el că a fost polițist până în 1993 și că slujba lui era să controleze că artiștii și lucrările de artă se încadrează în estetica și rigorile impuse de Partidul Comunist. Că experiența căpătată în Poliție l-a ajutat să se protejeze pe sine și pe arta sa de imixtiunile politice. Că și taică-su a fost polițist, înalt oficial, dar că l-a susținut în decizia de a își dedica viața artei, pentru că și el și-a dat seama de cât de greșit e sistemul din unele puncte de vedere. Că cu prima nevastă, vietnameză, are doi copii, făcuți la 6 ani diferență și că a stat cu ea 11 ani. Că cu a doua nevastă, suedeză, are doi copii, făcuți la 6 ani diferență și că a stat cu ea 11 ani. Asta din urmă, Jenny, lucrează la ONU în Timorul de Est și el nu s-a putut duce după ea că are nevoie de libertate de a crea, are nevoie de Vietnam. Și ea l-a înțeles.

Am mai aflat cum a sabotat celebrarea a 35 de ani de relații bilaterale între Danemarca și Vietnam. La invitația Ambasadorului danez a apărut pe scena Operei din Hanoi, ca să-și prezinte tabloul, îmbrăcat doar într-o pânză transparentă cu un soare desenat pe piept. Iar tabloul era o scenă cu două nuduri de femei frumoase „că nu există nimic mai frumos pe lume decât trupul unei femei” și când a luat cuvântul a spus că speră că relațiile dintre cele două țări să devină din ce în ce mai puternice. Și mai ales, sexuale. Și toată sala a izbucnit în chiuituri și aplauze.

Cum va fi Valea Iubirii

Dar mai presus de toate ne-a prezentat planurile pentru ce vrea să facă în vale. Le redăm aici pe scurt: un vagin uriaș construit între două coaste de dealuri în care lumea să poată face dragoste. Un labirint uriaș cu multe cotloane ascunse în care lumea să poată face dragoste. 36 de penisuri uriașe cu câte șase camere în interior în care, ați ghicit, lumea să poată face dragoste. 36 pentru că el e „bărbat din Hanoi”, așa că trebuie să facă unul pentru fiecare stradă din Orașul Vechi. Un cal uriaș, deasupra râului, cu 100 de penisuri, sub care lumea să poată face duș. Și dragoste. Multe spații pentru dansatori și muzicieni, pentru că Dao e și dansator și muzician.

Momente și schițe. Planurile lui Dao pentru Valea Sexului

Estimează că l-ar costa cam 4 milioane de dolari toată distracția, bani pe care nu-i are, și cam 5 ani de muncă neîntreruptă, timp pe care-l încă-l mai are. Speră că după ce face 30-40% din ce și-a propus, lumea să vadă și să-l ajute să-și îndeplinească viziunea înainte să-și ia rămas bun de la lumea asta. Ceea ce îi dorim și noi.

Pregătiri de culcare

Urgia de a doua zi

Una peste alta a fost o seară reușită, am dormit bine într-o cameră mică cu două rafturi, o plasă de țânțari și-o saltea pe jos. Nici unul din nou n-a fost abuzat sexual, iar când ne-am trezit totul fusese spălat bine de o ușoară furtună. Am deschis geamurile și am admirat priveliștea proaspătă: ceața gri tocmai se ridica dintre copaci destăinuind falnicul falus și testiculele sale bine proporționate.

Dimineața de după

După un mic dejun frugal compus din tăieței instant în supă ultra picantă, am plecat într-o drumeție până la cascada celor Cinci pizde păsărici. Să nu ne judecați pe noi că vorbim așa, încercă doar să traducem cât mai fidel denumirile acordate de Anh Khanh unor lucruri, obiecte, fenomene ale naturii.

Ne-a vândut excursia ca pe o plimbare de jumătate de oră, după care o oră de stat la scăldat și întors acasă. O plăcută activitate de duminică. În realitate însă, în prima jumătate de oră abia terminasem poteca vizibilă, trecusem de două ori râul prin apă până la genunchi și ajunsesem la intrarea în junglă. Abia de acolo începea urcușul.

Am făcut potecă prin apă

L-am umplut de sudalme, i-am urat să sfârșească în vârful construcțiilor lui, ba chiar să i se blegească statuile, să-i moară la intrarea în Vale, dar cale de întors nu mai aveam. Așa că a trebuit să-l urmăm tot în sus, câteodată direct prin cursul râului, cu apa până la piept și camera înfășurată într-o pungă ridicată de-asupra capului într-o rugăciune la toți sfinții să nu călcăm pe-o piatră mai alunecoasă și să dăm 1500 de dolari pe apa sâmbetei. Câteodată l-am urmat prin jungla deasă, fără o potecă clară, printre crăci, liane, bolovani colțuroși și sute de păianjeni care tocmai acolo și-au găsit să-și țeasă pânzele. Dacă până atunci nu-i deranjase nimeni…

Am trecut și pe aici

Către Păsărica no. 5

Ne-am întors din drum ajungând la un povârniș prea abrupt, am ocolit pe unde s-a putut, ne-am agățat unii de alții, am rezistat și noi cum rezistă oamenii în Piața Victoriei de astă iarnă.

Și-am tot urcat, am trecut pe sub stânci, prin mici cascade, am mai alunecat, am mai căzut, dar am ajuns cu bine, după vreo două ore, la Păsărica numărul 5. O cascadă de vreo trei metri, care, ca toate cascadele, sapă un șanț prin stânca pe care curge și face o mică baltă împrejur. Împrejur numai sălbăticie, nici o urmă de om sau de altă fiară, natura în deplinătatea forțelor. Un loc aproape virgin.

În Valea Sexului

Ne-am eschivat discret de la invitația mai puțin subtilă de a face baie dezbrăcați, ne-am bălăcit puțin, am făcut câteva poze și-am plecat. Din fericire drumul de întoarcere a fost mult mai ușor, pe o variantă ocolitoare, pe care am fi fost mult mai fericiți s-o luăm și la venire. Dar cu nebunu’ nu te pui.

Khanh încercând să pozeze sexi. Se ține bine pentru vârsta lui

Ajunși înapoi am luat un prânz modest dar delicios, au femeile astea un fel de a face porcul, simplu dar atât de gustos de salivăm doar gândindu-ne, am încălecat pe-o șa și greu tare am reușit să scoatem scuterul din nou la drumul mare. Într-o oră eram înapoi în burta marelui oraș, înconjurați de claxoane, noxe și milioane de oameni grăbiți, chiar dacă era duminică. Nu ratați și galeria de poze de mai jos.

Una peste alta a fost un weekend extrem de interesant, din care am rămas cu multe experiențe mișto, și practic singurul motiv pentru care am scris tot articolul ăsta a fost să creăm un context pentru pozele astea. Dacă v-a plăcut lectura sau/și pozele, nu uitați de share. Și de butonul de subscribe din dreapta! De mâine începem sărbătoarea de un an de zile în Asia, așa că o să postăm o grămadă de articole noi despre călătoria noastră. Și n-am vrea să le ratați.

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *