N-am văzut noi multe insule în astea 10 luni de când suntem Doar Dus, dar Koh Jum e preferata noastră. Cât un degetar de mică, verde cu auriu și cu turcoaz, Koh Jum e oaza aia perfectă de relaxare atunci când vrei să uiți de lume și de problemele ei.

Iarăși pe drum

Am ajuns în Koh Jum destul de entuziasmați de prosibilitatea de a face niște bani în Thailanda făcând poze pentru hotelurile care aveau nevoie de o nouă identitate vizuală. Ideea ne venise în urma colaborării cu 4Rivers și cât stătusem în Ko Lanta deja trimisesem peste 500 de emailuri către hoteluri din Phuket până în Chiang Mai. Venise vremea să ne mai și relaxăm, să luăm o pauză de la vacanța prin Asia, și să așteptăm răspunsuri. Ele aveau să vină, dar abia când am ajuns în Koh Samui. Despre asta, într-o postare viitoare.

Drumul din Ko Lanta până în Koh Jum e o aventură în sine. Trebuie să iei un feribot din Saladan spre Krabi și, la un moment dat, când se strigă Koh Jum, ambarcațiunea oprește în mijlocul Mării Andaman. De-odată e abordată din toate direcțiile de zeci de bărci din care oameni ai mării, bărbați bronzați și sculptați de însuși Neptun, strigă cât îi țin gurile cât să se acopere unul pe celălalt. Până să ne dezmeticim am zis că ne-atacă pirații; când de fapt ei urlau numele vreunui resort ca să știe turiștii în care barcă să se urce.

Omul dădea la pește liniștit și Raluca l-a lăsat fără cină

Ne-am aruncat și noi rucsacii în barca corespunzătoare, am sărit după ei și…atât. Feribotul și-a urmat cursul, iar noi am rămas vreo 45 de minute ancorați în larg, sub cerul liber. Barcagiul nostru a început să dea la pește, a și prins niște plevușcă, dar degeaba. Cât nu era atent, Raluca, suflet mare de iubitor de viețuitoare, i-a pescuit din butoi și i-a aruncat la loc în mare. Ca să mai treacă timpul. Într-un final am înțeles că așteptam de fapt sosirea celuilalt feribot, care venea dinspre Krabi. Au mai coborât de acolo câțiva oameni și abia atunci am putut pleca. Răbdare, cremă de soare și tutun.

Care-i treaba cu Koh Jum

Despre Koh Jum nu sunt multe de zis. E o insulă cu 1500 de suflete răspândite în două sate mai mari și unul mai mic. Alea mai mari își revendică fiecare dreptul de a denumi insula după satul lor, de asta partea de nord se cheamă Ko Phu (sau Pu), iar partea de sud Koh Jum. Până acum vreo 10 ani nici curent electric nu era pe insulă, dezvoltarea venind tare greu. Și ce bine e așa. Deocamdată rămâne o oază de liniște.

Mai puțin sâmbătă seara, când se organizează tradiționalul meci de Muay Thai în micuțul stadion Mutu (cine nu crede că așa se chemă, să se uite la poză). Tot acolo se încropește și un night market cu street food, unde cu câțiva dolari mânănci bine și pe săturate. Până pe la 12-1 noaptea, crainicul de la stadion răsună în boxe de se aude în toată insula. Intrarea costă 500 de bahți (15$/om), un pic cam piperată pentru gusturile noastre, așa că am zis pas. Chiar dacă asta a însemnat să nu vedem pe viu nici un meci de Muay Thai cât am stat în Thailanda. Pierdea noastră…

De văzut toată insula se rezolvă într-o zi. Iei un scuter și te duci. Când am închiriat noi, băiatul de la cazarea noastră a zis că nu se mai găsesc scutere în toată insula, și dacă sunt, ajung la peste 12$ pe zi. Am mers 100 de metri pe jos, am întrebat o doamnă daca are scuter și ne-a tras mai într-o parte șoptind, ca pe un mare secret, că are unul manual la jumătate de preț, dacă vrem. Cum să nu?, adă-l încoa`! Ne-am plimbat vreo 4 zile cu el și-am plătit numai 15$ toată distracția.

TIP: un budget bungalow nou, cu aer condițional și la doi pași de plajă costă cam 400 – 600 de bahți pe noapte (11 – 17$). Noi am stat la Cliff Beach și n-a fost rău deloc. Ideea e că variante nu sunt multe, până în 30 de resorturi de toate, iar unele nu sunt accesibile decât prin motoare de căutare ca secret retreats (pentru cititorii noștri cu ceva bani).

E frumos să te rătăcești pe drumurile de noroi și să dai peste plaje izolate, sau de resorturi ascunse de ochii tuturor. Mai poți să urci și pe muntele Pu, de unde se vede până departe, noi n-am făcut-o că în ziua aia ploua ca la balamuc. Mai e mișto să mergi în sate și să admiri viața pescarilor. Sau să alegi un masaj thailandez pe plajă. Să faci baie și să mănânci. Și cam asta e tot ce poți face pe insulă. Alcool nu prea găsești, sau dacă găsești e scump, și se recomandă să-l ții departe de ochii localnicilor. Ca formă de respect, că, deh…musulmani.

Ne oprim un pic asupra masajului thailandez căci merită. Cu 500 de bahți (împărțiți și voi la 35 pentru a afla cât e în dolari), negociați la sânge, am primit amândoi câte un masaj de o oră, pe plajă, de ni s-au relaxat toate celea. Doamna, profesionistă, ne-a făcut ca pe cozonac, ne-a trosnit și ne-a rulat până aproape am adormit. Atât de bine a fost. Dacă dați peste cineva care știe meserie, e mare binecuvântare, pe cuvânt!

 Cu cine ne-am relaxat în Koh Jum

În rest, ne-am petrecut majoritatea timpului în compania unui cuplu de doamne respectabile din Germania: Babsi și Claudia. Ne-am cunoscut în timpul unei partide de snorkeling și am legat o oarecare prietenie. Am luat cina și micul dejun împreună aproape zilnic și am stat la povești o grămadă. Așa am aflat că Babsi e polițist(ă) rutier în Bavaria, Claudia se recomandă drept șaman și terapeut prin hipnoză și se laudă că te poate lepăda de fumat în două ședințe. Din păcate nu vorbim germană. Am mai aflat cu ocazia asta mai multe despre problemele comunității LGBT din Germania, că nici acolo nu-i ușor să fii gay, că era imposibil să adopți (parcă s-a schimbat de curând legea) etc. Nu că ne-ar fi întrebat cineva, dar noi susținem căsătoria între două persoane de același sex și toate drepturile unei vieți normale care derivă din asta. Coaliția pentru familie să-și vadă de așternuturile ei.

Babsi și Claudia, amicele noastre din Germania. Sunt fericite împreună, ce altceva contează?
TIP: de mâncat se mănâncă bine la night marketul de sâmbătă lângă stadionul Mutu, dar mai ales la Golden Pearl Beach Resort. Chiar dacă numele sună a ceva scumă, nu e. Iar totul e fresh și bine făcut, chiar pe plajă, într-un decor superb.

Ne-am mai întâlnit și cu primul cuplu de români din călătoria noastră de până atunci: Adi și Bianca. Mă rog, vorba vine români, că trăiesc în Germania de peste 10 a uni și au un stil de viață perfect: jumătate de an lucrează prin Stuttgart la ceva fabrici de mașini, jumătate de an e mai ieftin să călătorească prin lume oriunde altundeva decât să stea în Germania. Și se tot plimbă!, că bine zicea Adi: „lumea e prea frumoasă ca să mor înainte să apuc s-o văd”. Am petrecut și cu ei câteva beri și ne-a făcut plăcere să mai conversăm în limba română cu alți oameni după atâta timp. Adi, Bianca, vă dorim călătorii plăcute oriunde v-ați îndrepta și ne-a făcut plăcere să vă întâlnim!

Snorkelingul, cea mai frumoasă experiență de până acum

Koh Jum va rămâne adânc întipărită pe harta călătoriilor noastre drept locul în care am făcut pentru prima dată snorkeling. Știm, mai mare rușinea ca până la 28 de ani să nu fi făcut snorkeling, dar nah, așa s-a nimerit. Am făcut asta în timpul excursiei în Phi Phi Islands, singura excentricitate pe care ne-am permis-o în timpul șederii pe Koh Jum. Excentricitate pentru că turul de o zi a costat cam 35 de dolari de om, și asta după alte negocieri intense.

Phi Phi nu e neapărat cel mai bun loc de snorkeling din Marea Andaman, dar când nu știi la ce să te aștepți, merită. Când îți pui ochelarii pe ochi, tubul în gură și bagi capul în apă, realizezi că mai există o lume paralelă care-și duce existența pe fundul oceanului. Mii de pești de toate culorile, corali și câte și mai câte, își fac veacul acolo. E absolut fabulos spectacolul și abia așteptăm următoarea ocazie.

Sperăm să vină cât mai repede, pentru că, din păcate coralii își dau ultima suflare. De exemplu, o parte din Marea Barieră de Corali a fost declarată moartă, după o viață frumoasă de 25 de milioane de ani. Am reușit să omorâm cam cel mai bătrân organism de pe planetă. Și mai zice lumea că nu există încălzire globală. Efectele se văd din ce în ce mai accentuat, și ne-au zis-o și localnicii. Dacă acum câțiva ani, coralii își mai păstrau culorile vii, astăzi majoritatea sunt gri sau maro deschis. Ca să nu mai vorbim de tot plasticul care-i înconjoară.

Maya Bay, magnet pentru turiști

După snorkeling am ajuns și în Maya Bay, plaja făcută celebră de Leonardo di Caprio în The Beach. Partea proastă a notorietății e că mii de oameni și sute de bărci vin zilnic s-o vadă, așa că nu mai e nimic de văzut. E pur si șimplu un golf invadat de fibră de carbon și turiști cu selfie stick-uri. Dezamăgitor.

Asta-i celebrul Golf Maya. Nu se vede de după bărci

În schimb, celelalte peisaje, mai ferite de fluxul uman, sunt tăietoare de respirație. Insule mai mari sau mai mici de calcar ies din mare acoperite de junglă. Majoritatea sunt sălbatice, locuite doar de maimuțe și de păsări. E ceva în combinația asta de turcoaz al mării cu smaraldul copacilor care face lumea să stea în loc. Dacă n-ai rău de mare. Dacă ai, atunci se învârte totul cu tine. Pe o astfel de insuliță am oprit pentru un prânz frugal. Orez prăjit cu pui, fructe și bere. Apoi o baie în mare, pe o ploaie caldă și scurtă. Din păcate nu eram singuri pe plajă, dar câte poți cere pentru 35 de dolari?

La întoarcere am mai oprit la o rundă de snorkeling întreruptă rapid de valurile mari și de furtuna care se apropia. N-am reușit să plecăm în timp util așa că am fost forțați să ancorăm și să ne zguduim dintr-o parte în alta a bărcii vreo jumătate de oră. Abia când s-a mai potolit puțin am luat-o din loc, însă barcagiul mai avea puțin și intra în hipotermie. Ud learcă și ștergându-și constant apa din ochi, dârdâia din toate încheieturile.

Spre destinația următoare

Nici nu mai știm exact cât am stat pe Koh Jum. Să fi fost o săptămână, să fi fost doar patru zile? În vacanță oricum vremea trece altfel și nici nu mai contează dacă e marți sau duminică. Ce e important e că există un mâine, iar mâine e deschis oricărei posibilități. Pentru noi, ultimul mâine din Koh Jum a însemnat să luăm barca până în Krabi și să petrecem și acolo, printre gurguie carstice, câteva zile de neuitat. Despre asta, data viitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *