Ko Lanta nu e cea mai frumoasă insulă din Thailanda. Urâtă nu-i, cum ai putea să zici așa ceva despre o insulă tropicală atunci când ai fugit din Pantelimon? E probabil cu un etaj mai jos față de Paradis și trebuie să cobori pe scări.

Supărare mare, că cică unde-i Paradisul promis?

Cum se ajunge pe Ko Lanta

Din Bangkok (am scris despre experiența de acolo în postarea trecută) aveam nevoie să plecăm undeva unde să fie liniște, să fie apă și soare, palmieri și cazare ieftină, ca să putem munci. Aveam de terminat de editat niște sute de poze pentru resortul la care lucrasem în Cambodgia și Ko Lanta părea să fie destinația ideală.

Am luat avionul, pentru că între capitală și plaja Khlong Khong sunt cam 1000 de kilometri, iar din Krabi (cel mai apropiat aeroport), am mai mers 2 ore cu un minivan până la cazare. E interesant sistemul lor de pick-up. La aeroport sunt două ghișee de unde poți aranja legătura cu insulele din împrejurimi. Plătești acolo, te ia un taxi care te scoate în afara aeroportului și te lasă într-un fel de foișor pe marginea drumului, unde te rogi să nu îți fi luat țeapă. După o vreme, apare o dubă care oprește și te înghesuie lângă alți 7-8 turiști luați de pe drum. Sau poți să iei taxi, dar noi mergem low budget că suntem tineri, ce naiba?!

Interzis islamofobilor!

Interesant la sudul Thailandei și la insulele din Marea Andaman, este mixul etnic. Deși probabil undeva la 30%, musulmanii par majoritari în Ko Lanta. Multe dintre afacerile mici sunt fie deținute de ei, fie au foarte mulți musulmani printre angajați. E un pic dubios să auzi muezinul la 5 dimineața pe-o insulă departe de Orientul Mijlociu. Sau să fii salutat cu salaam alaikum. Dar devine plăcut după o vreme. Înconjurată de mare și încălzită la soare, concordia dospește printre locuitorii din zonă. Fie ei buddiști, musulmani sau creștini. Unde mai pui că apusul devine de 10 ori mai mistic atunci când e acompaniat de rugăciunea de seară.

Pare o cu totul altă religie atunci când o scoți din contextul cu care suntem obișnuiți. Islamul redevine despre iubire și pace, pentru că în zonă nu există petrol și nici nu se ciocnesc interesele Rusiei cu cele ale Americii. De atentate nu poate fi vorba, pentru că ar însemna să-și saboteze propriile afaceri, bazate eminamente pe turism. Așa că, ce să faci? Bei o nucă de cocos, te rogi, faci o baie și îți vezi de traiul tihnit în colțișorul tău de Rai.

Dumnealui e Abu, fratele musulman

Așa e și Abu, managerul bungalowurilor Anyaman Lanta. Un tip super de treabă, aproape mereu spart sub influența marijuanei, cu un semn mare în frunte căpătat în urma frecărilor repetate cu covorașul de rugăciune. Bine, are el trucurile lui de afacerist ca să scoată un ban în plus. De exemplu, la sosire ne-a oferit o cameră superioară, pentru o noapte, fără nici un cost suplimentar, sub pretextul că celelalte bungalowuri (fără AC) sunt pline, deși noi făcusem rezervare din timp. Ideea lui era să ne facă să stăm toată perioada în camera mai scumpă, atunci când realizăm cât de bine e cu aer condiționat în cameră. Și așa a fost. După 3 zile de chin într-un bungalow mic și cald ca un șemineu, am cedat, și ne-am întors la aer. You win, Abu! Dar, per total, în cele 10 zile cât am stat la el, a fost mai mereu de ajutor. Ne-a și împrumutat scuterul lui pentru cumpărături de câteva ori.

Atenție, cad șerpi!

Am fi stat noi mai puțin la el, căci ne găsisem între timp un workaway, unde să stăm pe gratis și să lucrăm vreo 4 ore în grădina de zarzavaturi. Dar căsuțele de paie n-arătau grozav și a mai căzut și-un șarpe verde dintr-un pom la vreo doi metri de noi. Nu știm ce era, dar arăta periculos. Așa că ne-am luat la revedere și ne-am întors cu coada între picioare la Abu.

TIP: workaway.info e o platformă pe care îți faci cont (costă 29$ de om sau 39$ de cuplu pe an) și poți să contactezi gazde din toată lumea care, în schimbul a câtorva ore de muncă ușoară pe zi, îți pot oferi cazare și mâncare. E un mod super util de a călători mult și ieftin, testat de noi și de mulți alții. În plus, are marele avantaj de a oferi contact nemijlocit cu localnicii. Să stai în casă cu oamenii locului e cea mai bună metodă de a cunoaște o cultură, de a afla tradiții și obiceiuri mărunte, de zi cu zi, care altfel ar trece neștiute.
Așa arăta cea mai apropiată plajă de cazarea noastră

Ko Lanta e mai mult o insulă de pensionari. E departe de distracția de pe Phi Phi sau din Ko Pha Ngan. Totul e mult mai chill, e o destinație preferată de suedezi, care după nopțile lor polare, au nevoie de mult soare și odihnă. Am apucat să o vizităm destul de puțin, dar am găsit o plajă relativ ascunsă, destul de pustie, cu un singur băruleț rătăcit și câțiva oameni în apă.

TIP: dacă ajungeți în Ko Lanta, plaja Nui Bay e cel mai indicat loc de scăldat. Are mai puține pietre în apă, e într-un mini golf înconjurat de stânci albe pe laturi, are nisip albicios și fin și e liniștită.
Plaja Nui Bay. Și zău că n-a fost nici un bai.

Nu departe de plaja asta, ceva mai la sud, e și cel mai cool bar de pe insulă, Why Not. E barul tipic de pe plajă, din lemn și paie, cu atmosferă relaxată, un staff super prietenos, ospătărițele poartă voal islamic și creveții în sos de tamarind sunt geniali!

Am mers acolo la recomandarea amicului Răzvan, de la Aventură pe Ocean, care e un fin cunoscător al fiecărei plaje din Marea Andaman. Stă de vreo 7 ani în Thailanda și cazează turiști pe catamaranul său. Dacă vă tentează o experiență diferită de orice altceva, la un preț decent, e pariul cel mai sigur. Dacă vreți să vă convingeți, uitați-vă la pozele lui de aici: Descoperă Thailanda.

Un catamaran ducea în spate un apus și jumătate

Ce e de văzut pe Ko Lanta

În Ko Lanta n-ați vrea să ratați orașul vechi, cu case tradiționale chinezești, foarte cochete; priveliștea de sus de pe munte; și dacă aveți vreme, parcul național din sudul insulei. Mai e și satul de țigani romi ai mării. Noi n-am ajuns la ei și din ce scrie pe interneți nici nu e politicos să te duci fără invitație. Trăiesc după regulile lor și nu prea au de-a face cu străinii sau tehnologia. Dar e interesant ca și concept. Romi de mare, romi de pământ…cel puțin ăștia sunt veniți de prin Indonezia, pare-se, nu din India, și nu supără pe nimeni.

Cât despre mâncare, sunt sumedenie de locuri decente. Totul e mai scump, dar nah, ești pe o insulă, însă găsești mâncare Thai la prețuri cumsecade. Noi cel mai mult am mâncat la Nong Pheat Kitchen, la recomandarea lui Abu. Plus sandvișurile cu șuncă și cașcaval de la 7Eleven ne-au astâmpărat de multe ori foamea. Distanțele nu sunt atât de mari pe insulă, așa că un scuter vă poate duce oriunde.

După 10 zile și cu treaba terminată, am decis să plecăm spre următoarea insulă. Voiam tot ceva mai puțin turistic, mai retras, cu un aer mai autentic. Așa că pe hartă degetul ne-a căzut pe Ko Jum, câțiva kilometri mai la nord. Cum am pus la cale primul nostru job pe bani, cât de nasol e de fapt Maya Bay și cum ne-a prins furtuna în larg, aflați din postarea următoare. Dacă vă abonați!

Ne găsiți și pe Facebook sau pe Instagram.

3 thoughts on “Am trăit două luni în Thailanda. Așa, și? Partea a II-a – 10 zile în Ko Lanta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *