Aici am dat de băut azi
Aici am dat de băut azi

Habar n-am ce dorință mi-am pus anul trecut când am suflat în lumânări. Eram acasă, înconjurat de câțiva prieteni dragi, într-un apartament de pe bulevardul Nicolae Iorga din Iași. Era frig afară, ger cuplit, și nu ningea. Așa cum mă cunosc, cred că mi-am dorit să fiu sănătos și anul care vine. Am renunțat de ceva vreme să îmi mai doresc lucruri, bani, pentru că am învățat că pe astea le capeți doar prin muncă. Cine mă cunoaște, știe că nu prea îmi place să muncesc.

Acum câteva săptămâni mi-am adus aminte de un vis de când eram copil. Cred că într-o revistă, sau poate la televizor, am văzut imagini cu templele din Angkor și mi-am zis că poate într-o zi o să ajung și eu acolo, să le văd cu ochii mei. Cu cât a trecut timpul, atât visul, cât și speranțele de a ajunge vreodată acolo s-au estompat. Mi se părea imposibilă o călătorie tocmai în Asia. Am început să muncesc (da, știu…), am văzut cât de greu se poate pune ceva de-o parte dintr-un salariu românesc, și o ieșire până la Budapesta mi se părea ceva fantastic.

Să tot fi trecut vreo 17 ani de la visul meu de copil și, iată că, printr-o serie de întâmplări fericite (printre care se numără și intrarea abruptă în viața mea a Ralucăi), am reușit să-mi fac cel mai frumos cadou de ziua mea. Sunt în Cambodgia și cât de curând o să mă plimb prin Angkor Wat. Și asta pentru că, așa cum spunea un blând șofer de taxi indian, într-un film bun, „nu există un alt timp decât prezentul”. Nu-mi place să dau sfaturi sau să trag concluzii, dar dacă vreți să faceți ceva, făceți-o cu toată inima, acum!

Am primit o cascadă de urări
Am primit o cascadă de urări

Vă mulțumesc!

Am suflat și anul ăsta în lumânări, pe Skype, și nu pot să subliniez cât de important e să îți pui dorința potrivită. Mi-e puțin dor de prietenii dragi cu care mă înconjuram an de an de ziua mea, de părinți și de tortul mamei, de canapeaua familiară din apartamentul de pe bulevardul Nicolae Iorga din Iași și de toată atmosfera de Crăciun care precede marea sărbătoare, nașterea mea. Dar, uitându-mă puțin înapoi către ziua pe care tocmai am încheiat-o, cea mai frumoasă aniversare de până acum, nu cred că aș fi putut lua o altă decizie mai bună decât a plecat din țară. Partea cea mai frumoasă e că de data asta chiar n-am mai simțit că a mai trecut un an, că am îmbătrânit sau mai știu eu ce. Abia aștept să aflu unde-o să-mi petrec următoarea zi de naștere.

Aflați, deci, despre noi, că suntem bine în continuare. Și dacă vă gândiți la mine și la noi, rugați-vă doar să fim sănătoși. În rest, le-avem pe toate, căci nu ne mai trebuie mult. Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați trimis urări pe facebook, dar și celor care nu. Sunt norocos să beneficiez de prietenia voastră. Și mai e ceva. Mi-ar plăcea să apucăm să ne vedem prin zonă, dacă aveți timp la anul de-o plimbare. În rest, să vă fie de bine sarmalele, să aveți un an nou cumsecade (sau cum vi-l așterneți) și să fiți, și voi, sănătoși!

Din Cambodgia,

al vostru Alexandru Ștefan,

cu bine!

Vă las o poză cu copilul ăsta, cado!
Vă las o poză cu copilul ăsta, cado!

One thought on “Am 28 de ani și merg pe 27. Ziua mea s-a mutat departe, prieteni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *