Nu știu de ce am fost așa de emotiv. Poate că m-a cuprins un mic dor de casă, poate e de la ploaia care încă nu se dă dusă de pe insulă, poate e de la lipsa de hormoni din mâncarea de aici…(Părinți și prieteni, nu vă bucurați, nu ne întoarcem încă acasă).

Dar în seara asta, când am citit ce mi-a lăsat scris Moșul în șlapi, m-a podidit plânsu`. Uitasem complet că e Moș Nicolae azi și că e rost de dulciuri și sărbătoare, așa că eram cu garda complet lăsată. Dar Raluca n-a uitat și a strecurat două pachețele de biscuiți Oreo, printre puținele dulciuri acceptabile, în șlapi. La ceilalți n-a venit nimeni, nici măcar c-o nuia. Și mi-am dat seama ce norocoși suntem că oriunde am fi, ne-avem unul pe altul.

Cu asta în suflet, abia aștept Crăciunul, chiar și în Cambodia.

Un fel de Moș Niculae
Un fel de Moș Niculae

Și conținutul bilețelului: „Moșul nu e obișnuit cu căldura asta și nici nu prea are ce căuta pe insulă că nu îl așteaptă nimeni. Să îi mulțumim că a depus un efort pentru noi și să răsuflăm ușurați că nu ne-am trezit cu câte o nuia în șlapi”.

Am fost cuminți
Am fost cuminți

Așa că, să fiți cuminți, să fiți buni și să aveți grijă de cei de lângă voi. Sărbători fericite!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *